1. Cu șase zile înainte de Paște, Isus a mers în Betania în locul în care Lazăr a fost ridicat din morți.
2. Acolo El a cinat cu Lazăr și Marta servea la masă.
3. Și Maria a luat o măsură de nard foarte prețios și a uns picioarele lui Isus și a turnat pe capul Său. Camera s-a umplut de parfumul de nard.
4. Iuda Iscarioteanul a lui Simon, unul dintre ucenici, a spus: „Mai bine vindeam acest nard!
5. Am fi luat cel puțin trei sute de dinari și am fi împărțit la săraci.”
6. A spus aceasta nu fiindcă îi păsa de săraci, dar fiindcă era necinstit. El ținea banii și strângea tot ce se primea.
7. Isus i-a răspuns: „Nu o necăjiți! Ea a ținut acest nard pentru ziua îngropării Mele!
8. Întotdeauna îi aveți pe săraci, dar pe Mine nu mă aveți tot timpul.”
9. Mulți dintre iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu neapărat fiindcă El se afla acolo, dar și pentru a-l vedea pe Lazăr, cel ridicat din morți.
10. Dar marii preoți s-au sfătuit ca să-l ucidă pe Lazăr.
11. Fiindcă mulți dintre iudei îi părăseau și creadea în Isus.
12. A doua zi, când s-a auzit că Isus va veni la Ierusalim, o mare mulțime a venit la sărbătoare.
13. Și luând ramuri de finic, au ieșit în întâmpinarea Sa și au strigat: „Osana! Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”
14. Găsind un măgăruș, Isus S-a așezat pe el, după cum a fost scris:
15. „Nu te teme, Fiică a Sionului, fiindcă Împăratul tău vine! El stă pe mânzul unui măgăruș!”
16. Ucenicii Săi nu au înțeles de la început, însă, după ce Isus a fost slăvit, ei și-au amintit că acestea au fost scrise despre El și că le-au împlinit.
17. Mulțimea celor care erau la mormântul lui Lazăr când a fost înviat mărturisea despre acestă minune.
18. Din cauză că au auzit despre semnul făcut de El, mulțimea I-a ieșit în întâmpinare.
19. Fariseii au vorbit între ei și au zis: „Vedeți că nu reușiți nimic! Iată, lumea Îl urmează!”
20. Erau și greci între cei care urcaseră să se închine cu ocazia sărbătorii.
21. Atunci unii din Betsaida Galileii s-au apropiat de Filip și l-au rugat: „Domnule, vrem să-L vedem pe Isus!”
22. Filip a mers și i-a spus lui Andrei, după care amândoi i-au spus lui Isus.
23. Iar Isus le-a răspuns: „A sosit ora ca Fiul Omului să fie slăvit!”
24. Amin, amin, vă spun că, dacă grăuntele de grâu nu cade pe pământ și nu moare, acesta rămâne singur. Însă, dacă moare, atunci aduce multă roadă.
25. Cine își iubește viața și-o va pierde, dar cine își urăște viața din lumea aceasta, își va dobândi viața nemuritoare.
26. Dacă Îmi slujește cineva, atunci Mă va urma, ca acolo unde sunt Eu, acolo să fie și el. Fiindcă pe acela care Mă slujește, Tatăl îi va da cinste.
27. Acum sufletul meu este neliniștit și ce aș putea să spun? Tată, salvează-mă de ceasul acesta! Însă, pentru aceasta am venit. Pentru acest ceas.
28. Tată, slăvește Numele Tău!” Și din cer s-a auzit un glas: „L-am slăvit și iarăși îl voi slăvi!”
29. Mulțimea care era de față a auzit acest glas și a spus: „A fost un tunet!” Alții au spus: „Un înger I-a vorbit!”
30. Isus le-a răspuns și a zis: „Nu pentru mine s-a auzit acest glas, ci pentru voi!
31. Acum are loc judecarea acestei lumi. Conducătorul lumii acesteia este aruncat afară.
32. Și atunci când voi fi înălțat de pe pământ, voi strânge pe toți la Mine.”
33. Acestea le-a spus, indicând maniera în care avea să fie ucis.
34. Mulțimea i-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristos rămâne în veac. Cum zici Tu că va fi înălțat Fiul Omului? Cine este acest Fiu al Omului?”
35. Isus le-a spus: „Puțină vreme Lumina va mai rămâne cu voi. Umblați ca unii care aveți Lumina, ca să nu cădeți în Întuneric. Cine merge prin Întuneric, nu știe încotro se îndreaptă.
36. Dacă aveți Lumina, credeți în Lumină ca să deveniți copii ai Luminii.” Acestea le-a spus Isus, după care a a plecat și s-a ascuns de ei.
37. Cu toate că a făcut aceste semne înaintea lor, ei tot nu au crezut în El.
38. Și astfel s-a împlinit cuvîntul profetului Isaia, care spunea: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit? Cui i s-a descoperit brațul Domnului?”
39. De aceea ei nu puteau să creadă, fiindcă tot profetul Isaia a zis:
40. „Le-ai astupat ochii, le-ai împietrit inima, încât să nu vadă cu ochii, să nu priceapă cu inima, ca să se întoarcă și să fie vindecați!”
41. Acestea le-a spus Isaia când a văzut slava Sa și a vorbit despre El.
42. Bineînțeles, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar nu au îndrăznit să-L mărturisească, ca nu cumva fariseii să-i dea afară din sinagogă.
43. Fiindcă au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.
44. Isus a strigat și a zis: „Cel care crede în Mine, nu crede doar în Mine, ci deopotrivă în Cel care M-a trimis.
45. Cine m-a văzut pe Mine, a văzut și pe Cel care M-a trimis.
46. Eu sunt Lumina care a venit în lume. Cel care crede în Mine nu va rămâne în întuneric.
47. Pe cel care ascultă cuvintele Mele și nu le respectă, nu Eu îl voi judeca, fiindcă nu am venit să judec lumea, ci să o salvez.
48. Pe cel care Mă respinge și nu primește cuvintele Mele, are cine să-l judece și anume, cuvântul pe care i l-am spus. Acesta îl va judeca în ziua de pe urmă.
49. Fiindcă, nu eu mărturisesc despre Mine, ci Acela care M-a trimis, adică, Tatăl. El mi-a poruncit ce să spun și cum să vorbesc.
50. Iar Eu știu că porunca Lui este viața veșnică. De aceea, Eu vorbesc așa cum Tatăl Mi-a zis. Așa vorbesc.”
| 
